Mai mulţi ,,consilieri de bine” ai Consiliului Local al oraşului Hârşova întrunit în data de 05.06.2013 (dacă s-o fi întâlnit) fără convocarea legală, au votat creşterea cu peste 50% a tarifului la apă (adică o creştere de la 3,77 lei/m.c. la 5.83 lei/m.c.) şi a tarifului la canalizare (adică o creştere de la 3,35 lei/m.c. la 5.18 lei/m.c.), în total de la 7,12 lei/m.c. la 11,01 lei/m.c., în următorii 7 ani adică până în 2020, ca urmare a reintroducerii de către primarul Tudor Nădrag a PROIECTULUI DE  HOTĂRÂRE  privind  aprobarea Strategiei de tarifare pentru anii 2014 – 2020 pentru S.C. RAJA S.A. Constanţa.

Cum s-a întâmplat

În şedinţa Consiliului Local al oraşului Hârşova din 30.05.2020, legal întrunit în şedinţă ordinară, a fost supus la vot şi RESPINS proiectul de hotărâre privind  aprobarea Strategiei de tarifare pentru anii 2014 – 2020. Aceasta a fost posibilă pentru că lipseau câţiva ,,consilieri de bine”.

Prin urmare, ,,zice” ,,Hotărârea Nr. 48 din 05.06.2013 – privind aprobarea Strategiei de tarifare pentru anii 2014 – 2020 pentru S.C. RAJA S.A. Constanţa” că au fost aduşi ,,consilierii de bine” într-o şedinţă extraordinară (fac precizarea că nu am participat la această şedinţă pentru că nu mi-a transmis spre semnare vreun convocator) care au APROBAT o creştere cu ceva mai mult de 50% prin votarea PROIECTULUI DE HOTĂRÂRE readus în Consiliului Local al oraşului Hârşova de iniţiatorul acestuia, Tudor Nădrag.

Tot această hotărâre ne spune să stăm liniştiţi că în anul electoral 2016 nu există creştere – pentru binele tuturor.

V-a informat Ionel Chiriţă.

Ce este de făcut într-o astfel de situaţie ?

Aştept părerea fiecăruia.

Hârşova nu este o localitate bogată, ca de altfel majoritatea celor din ţară. Şi pentru că, aproape întotdeauna, viaţa bate filmul, hârşovenii în loc să se cârpească, mai tare se rup. Este un proverb care se mulează ca o mănuşă pe situaţia actuală de la Hârşova.

Conducerea administraţiei locale a cosiderat că este bine să crească birurile pe care locuitorii trebuie să le plătească la cârmuire. Sunt pentru realizarea tuturor proiectelor de care aoraşul are nevoie dar, în prezent, priorităţile sunt cu totul altele decât cele care ni le impun actualii edili.

Peste o mie dintre hârşoveni, semnând o iniţiativă locală, au considerat că în loc să se cheltuiască douăzecişicinci miliarde de lei vechi pentru lucrările de la Casa de Cultură, mai bine banii ar fi mers către o reabilitarea termică completă (cu montarea de ferestre cu geam termopan, cu refacerea acoperişurilor şi subsolurilor şi construirea de coşuri de fum), premierea copiilor cu rezultate foarte bune la învăţătură, sprijinirea tinerilor care urmează o facultate, acordarea de tichete sociale sau facilităţi pentru bugetari.

Citeste restul articolului »

Unul din ,,principiile” guvernărilor postdecembriste l-a constituit lipsa de susţinere pentru o salarizare corespunzătoare funcţiei deţinute de primar ca prim reprezentant al colectivităţii locale pe care a fost ales să o administreze.

După mai multe negocieri şi susţinere din partea structurilor asociative ale unităţilor administrativ-teritoriale şi sindicatelor funcţionarilor publici şi angajaţii contractuali implicaţi în derularea proiectelor cu finanţare europeană pot beneficia de un spor de până la 75%, doar pentru că aşa dă bine la electorat, primarii care sunt în cele mai multe cazuri reprezentanţii legali şi ordonatori de credite nu beneficiază de aceste drepturi. Prin urmare, dacă tot a prevăzut legea că primarii nu au voie să aibă alte venituri salariale, ci doar o indemnizaţiie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzatoare funcţiei de primar, care de multe ori este mai mică decât veniturile proprilor angajaţi sau mult mai mică decât a conducătorilor innstituţiilor din unitatea administrativ teritorială pe care primarul o reprezintă (directorii spitalelor, ai şcolilor, comandantul poliţiei ş.a.) şi dacă primarii nu au contestat public acest lucru (şi nici nu cred că pot ieşi în stradă pentru  acest lucru)  să nu îi dăm nici sporul de 75% pentru implicarea în derularea proiectelor cu finanţare europeană.

Îmi aduc aminte că cineva îmi spunea: ,, Pe un cal poţi pune până se prăbuşeşte, după aceea poţi pune oricât. ”.

Am văzut de curând că Primul Ministru Ponta a descoperit că angajaţii din subordinea sa şi cei din subordinea miniştrilor au veniturile mult mai mari decât ale Domniei Sale şi ale colegilor de cabinet şi că acest fapt nu ar fi chiar în regulă.

Imi aduc aminte că acum câteva luni Vicepremierul Liviu Dragnea, fost preşedinte de consiliu judeţean, a făcut câteva declaraţii referitoare la mărirea salariilor primarilor şi viceprimarilor.

De aceea, le propun ca pentru recunoaşterea poziţiei primarilor şi viceprimarilor în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă să sprijine următoarele principii:

1.    Adoptarea de către Parlamentul României a articolului 7 paragraful 2 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificarea ei în întregime.

2.    Acceptarea principiului ca primarul şi viceprimarul să primească pe durata mandatului o indemnizaţie lunară, ca formă de remunerare a activităţii corespunzatoare functiei de primar/viceprimar asimilată salariului cu o valoare care să fie peste valoarea salariilor/indemnizaţiilor tuturor conducătorilor unităţilor finanţate din bugetul de stat sau din bugetul local care au sediul în unitatrea administrativ-teritoriale pe care aceştia o reprezintă.

3.    Cuprinderea în Legea 215 privind administraţia publică locală şi în celelalte legi care fac referire desfăşurarea activităţii şi salarizarea primarului şi viceprimarului a următoarelor prevederi:

·      Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie, ca formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, asimilată salariului, din punct de vedere fiscal, respectiv al obligaţiilor ce decurg pentru primar/viceprimar şi autoritate din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, din legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi legislaţia privind asigurările de sănătate.

·      Indemnizaţie, ca forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, asimilată salariului, reprezintă baza de calcul şi pentru stabilirea altor drepturi şi obligaţii care se determină în raport cu venitul acestrora în calitatea lor de angajaţi ai unităţii administrativ-teritorisle în care au fost aleşi.

·      Primarul şi viceprimarul, pe durata mandatului, beneficiază de timp de odihnă anual, asimilabil concediului de odihnă şi indemnizaţiei aferente, diurnă şi cheltuieli de delegare în interes de serviciu, concediu medical conform legii şi zile libere plătite pentru sărbătorile legale, evenimente familiale deosebite, acordate prin similitudine cu cele prevăzute în legislaţia muncii.

·      În cazul în care primarul sau viceprimarul deţine o funcţie de execuţie sau de conducere în aceeaşi instituţie, sau în altă instituţie, contractul individual de muncă pentru funcţia respectivă se suspendă pe durata exercitării mandatului.

·      Suspendarea contractul individual de muncă îşi produce efecte de la data validării mandatului până la încetarea acestuia.

·      Primarul/viceprimarul beneficiază, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de o majorare a indemnizaţiei cu până la 75%, fără a depăşi 50% pentru un proiect, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, dacă face parte din echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile sau dacă este reprezentantul legal pentru aceste proiecte.

·      Salarizarea primarului şi a viceprimarului se face conform legii.

·      Primarul şi viceprimarul îndeplinind funcţii executive şi având o activitate permanentă, pe întregul mandat vor beneficia de toate drepturile caracteristice unei funcţii executive;

4.    Toate principiile şi prevederile referitoare la primar şi viceprimar să fie aplicabile şi pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene.

Fiecare guvern instalat şi-a trecut în programul de guvernare obiective ambiţioase care să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor.

Invocând principii de puternică rezonanţă pentru cetăţeni (descentralizare, deconcentrare, subsidiaritate, autonomie locală ş.a.) administraţia publică locală a reprezentat pentru fiecare guvern ,,un tărâm al făgăduinţei” din care cetăţenii să se hrănească permanent cu speranţe, dar şi o mare provocare.

Primele guverne de după ,,Revoluţia din 1989” au avut de luptat cu tarele societăţii de comandă unică pe care ni le-au lăsat comunismul şi din păcate majoritatea au coabitat foarte bine.

Preocuparea insuficientă a guvernanţilor, iar uneori lipsa de voinţă politică, pentru asigurarea personalonalului şi a salariilor motivante în administraţia publică locală, contradictorie cu cerinţele insistente ale reprezentanţilor administraţiei locale, şi mai ales măsurile luate în anumite momente, fără nicio fundamentare, privind reducerea personalului şi a resurselor financiare, mult subdimensionate faţă de competanţele date autorităţilor administraţiei publice locale, a adus administraţia publică locală aproape de colaps.

Unul din ,,principiile” guvernărilor a fost constituit din discreditarea autorităţilor administraţiei publice locale, deci a aleşilor locali şi a celor care lucrează în administraţia publică locală, atât a funcţionarilor publici, cât şi a celorlalţi angajaţi din acest domeniu, prin transferul de atribuţii fără alocarea resurselor financiare corespondente. Ba mai mult, în timp ce s-au transferat tot mai multe competenţe (evidenţa informatizată a persoanelor, activitatea asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap, poliţia locală, responsabilităţi în diverse domenii: dezvoltare locală, educaţie, sănătate, cultură, mediu, asistenţă socială ş.a.) sumele din bugetele locale au scăzut, în unele cazuri dramatic, în cazul impozitului pe venit datorită scăderii bazei de impozitare (ca urmare a scăderii salariilor şi a dispariţiei unor locuri de muncă), dar şi a scăderii cotelor defalcate din imozitul pe venit şi a scăderii sumelor defalcate din unele venituri de la bugetul de stat. Bine instrumentate, în foarte multe cazuri, se poate acredita uşor ideea că autorităţile administraţiei publice locale si cei care lucreză în administraţia publică locală nu pot gestiona eficient treburile publice locale şi prin urmare, banii şi deciziile trebuie să fie gestionate la ,,centru”.

Impunerea fără fundamentare a unor normative de personal şi de cheltuieli prin OUG 77/2013 a actualului guvern, care nu diferă în abordarea acestor probleme faţă de OG 80/2001 a lui Cosmâncă şi faţă de OUG 63/2010 a lui Boc, în afara vreunei discuţii cu forurile care guvernează guvernul României, mă determină să fiu mai insistent cu o propunere pe care am mai pus-o în dezbatere anterior.

Eficientizarea actului administrativ prin corelarea competenţelor cu o capacitate administrativă reală a unităţilor administrativ-teritoriale.

 Pentru început cred că trebuie să subliniez faptul că avem nevoie de:

a) Punerea de acord a legislaţiei europene în domeniu, referindu-mă la Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strazbourg la 15 octombrie 1985, cu legislaţia românească,  acest instrument juridic european fiind ratificat de ţara noastră în noiembrie 1997, în practica reală privind administraţia publică locală;

b)  Aplicarea principiilor enunţate de toate guvernele din ultimii 20 de ani privind reforma în administraţia publică locală;

c)Luarea în considerare a tuturor tipurilor de resurse care definesc capacitatea administrativă: materiale, financiare, instituţionale, legislative, umane, sociale, antropice ş.a.;

d)    Corelarea capacităţii administrative a unităţilor administrativ teritoriale cu competenţele date de lege.

e)   Susţinerea şi ierarhizarea desfăşurării activităţilor de administraţie şi a serviciilor publice pe principiul utilităţii acestora prin îmbunătăţirea procesului de formulare şi promovare a politicilor publice;

f)   Motivarea pentru profesionalizarea şi stabilitatea funţiei publice, precum şi ratificarea articolului 7 paragraful 2 din Carta europeană a autonomiei locale.

g)      Asumarea de către statul român a standardelor minime a calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii săi;

h)      Egalitatea în asumarea obligaţiilor şi răspunderilor cetăţenilor ce cele ale statului şi a autorităţilor;

 Prin urmare avem nevoie de o nouă viziune asupra acestor lucruri şi de parcurgerea următorilor paşi:

1.   Inventarierea şi stabilirea tuturor activităţilor de administraţie şi servicii publice pe care le au/pot avea în competenţă autorităţile administraţiei publice locale;

2.   Stabilirea indicatorilor de calitate minimă pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

3.   Stabilirea pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze cetăţenii pe tipuri (comună/oraş/municipiu/judeţ/regiune) şi ranguri de unităţi administrativ-teritoriale;

4.   Stabilirea pachetului opţional de activităţi de administraţie şi servicii publice de care poate să beneficieze cetăţenii pe tipuri (comună/oraş/municipiu/judeţ/regiune) şi ranguri de unităţi administrativ-teritoriale;

Numai după rezovarea acestor paşi putem să definim şi să determinăm:

5.   Normativele de personal pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

6.   Standardele de cost pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

7.   Bugetul de funcţionare corespunzător pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze cetăţenii.

8.   Bugetul minim de dezvoltare corespunzător pachetului opţional de activităţi de administraţie şi servicii publice de care poate să beneficieze cetăţenii.

O astfel de abordare poate asigura speranţa cetăţenilor privind egalitatea de şanse pe care statul este obligat să le-o acorde şi poate limita abuzurile vreuneia dintre cei doi parteneri.

Pornind de la experienţa acumulată în toţi anii parcurşi după 1989, raportul dinte majoritatea unui consiliu local şi cealaltă parte a acestuia, raportul unora dintre primari care nu aparţin majorităţii consiliilor judeţene cu aceste consilii judeţene, privesc cu rezervă şansa ca descentralizarea şi regionalizarea să poată contribui la reducerea dezechilibrelor, în lipsa instrumentelor enunţate mai sus. În lipsa Pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice şi a Bugetului de funcţionare corespunzător pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze toţi cetăţenii cine poate garanta că o majoritate din consiliul regional va sluji, prin hotărâri echilibrate, întreaga regiune?