Hârşova nu este o localitate bogată, ca de altfel majoritatea celor din ţară. Şi pentru că, aproape întotdeauna, viaţa bate filmul, hârşovenii în loc să se cârpească, mai tare se rup. Este un proverb care se mulează ca o mănuşă pe situaţia actuală de la Hârşova.

Conducerea administraţiei locale a cosiderat că este bine să crească birurile pe care locuitorii trebuie să le plătească la cârmuire. Sunt pentru realizarea tuturor proiectelor de care aoraşul are nevoie dar, în prezent, priorităţile sunt cu totul altele decât cele care ni le impun actualii edili.

Peste o mie dintre hârşoveni, semnând o iniţiativă locală, au considerat că în loc să se cheltuiască douăzecişicinci miliarde de lei vechi pentru lucrările de la Casa de Cultură, mai bine banii ar fi mers către o reabilitarea termică completă (cu montarea de ferestre cu geam termopan, cu refacerea acoperişurilor şi subsolurilor şi construirea de coşuri de fum), premierea copiilor cu rezultate foarte bune la învăţătură, sprijinirea tinerilor care urmează o facultate, acordarea de tichete sociale sau facilităţi pentru bugetari.

În sensul celor arătate anterior, în calitate de consilier local, am avansat propuneri dar actuala conducere a Primăriei Hârşova, şi grupul de aleşi care o susţine, au refuzat să le adopte pentru ca nu cumva aceste iniţiative să le umbrească popularitatea.

În raportul privind activitatea pe care am depus-o anul trecut, în calitate de consilier local am arătat că m-am abţinut sau am votat împotrivă când au fost afectate interesele hârşovenilor: când s-au stabilit încredinţări neclare sau în alte cazuri oneroase cum a fost vânzarea cinematrografului, a salonului de nunţi sau a unor terenuri; când a fost aprobată aducerea, în Harsova, a gunoiului din toate comunele învecinate; când s-a încercat defavorizarea românilor, într-un mod dispreţuitor, prin excluderea acestora de la atribuirea terenurilor pentru construirea de case.

Am votat împotrivă şi am atras atenţia public despre diminuarea păşunii cu aproape 200 de hectare şi realizarea de piste de biciclete în valoare de 25 miliarde lei vechi, sau cheltuirea celor 11 miliarde vechi pentru o aşa zisă „reamenajare” a parcurilor.

Am afirmat şi spun, din nou, cu această ocazie, că Nădrag pregăteşte fraudarea alegerilor din 10 iunie 2012 prin umflarea listelor electorale cu peste 2.000 de „alegători” fictivi.

În opinia mea, niciun leu nu trebuie cheltuit fără acordul celor care, an de an, trebuie să achite contribuţiile la bugetul local, dar pentru că autorităţile administraţiei publice locale au refuzat comunicarea cu cetăţenii ei nu au putut afla că Primăria Hârşova a moştenit în iunie 2008 un plus de 38 miliarde lei vechi, iar la sfârşitul anului 2011 înregistra 22 miliarde lei vechi datorii.

Da, este adevărat că, prin votul lor, cetăţenii oraşului îşi desemnează reprezentanţii în Consiliul Local. Experienţa acumulată mi-a demonstrat că deciziile importante trebuie discutate chiar cu cetăţenii, înainte de a fi adoptate de consilieri. Oamenilor trebuie să le pese de ce se întâmplă, trebuie să înţeleagă că ei sunt cei ce decid iar pentru relizarea unor proiecte există şi alte surse de finanţare decât cele din bugetul local.

Dacă locuitorii Hârşovei vor să schimbe actuala situaţie, şi mă refer, în primul rând, la diminuarea impozitelor, trebuie să aleagă cu mintea, nu în funcţie de culoarea politică a unuia sau altuia dintre candidaţii ce se vor angaja în cursa pentru câştigarea Primăriei sau a unui scaun în Consiliul local. Există soluţii pentru ca viaţa lor să fie mai bună, iar oraşul să intre în categoria celor moderne.