Discursul premierului Dacian Cioloş la întâlnirea cu reprezentanţii Asociaţiei Oraşelor din România.

http://gov.ro/ro/media/video/premierul-dacian-ciolo-s-a-intalnit-cu-reprezentantii-asociatiei-ora-elor-din-romania&page=1

Președintele Asociației Orașelor din România (AOR), Ionel Chiriță, i-a transmis premierului Dacian Cioloș, marți, cu prilejul unei întâlniri, solicitarea AOR privind demararea unui program de infrastructură pentru orașele mici și mijlocii.

“Solicităm un program de infrastructură pentru orașele noastre, pentru că noi avem foarte puține posibilități să ne abordăm infrastructura — și aici vorbesc de drumuri, apă, canal și alte elemente ale infrastructurii locale — iar acest program să vină în completarea fondurilor. Sigur, ne interesează pe anumite axe să și suplimentăm sumele de acolo. (…) Nu există un program de infrastructură pentru orașele mici și mijlocii”, a susținut el.
Ionel Chiriță a adăugat că o altă problemă importantă pentru primari o reprezintă corelarea surselor financiare cu competențele transmise prin lege.
“Suntem parteneri viabili pentru o descentralizare reală, dar care să cuprindă și resursa financiară. Orice competență dată primarului, dacă nu este însoțită de resursă financiară și puterea de a decide, rămâne undeva nedusă la îndeplinire”, a arătat el.
Totodată, a semnalat faptul că actualul exercițiu financiar a început cu “o întârziere nepermis de mare”, dar a atras atenția și asupra altor probleme în ce privește utilizarea fondurilor europene.
“Este vorba de închiderea proiectelor pe exercițiul financiar 2007-2013, mai ales în POR, unde valorile sunt foarte mari. (…) Dacă pentru proiectele peste 10 milioane de euro s-au găsit soluții și ele se pot închide până în 2019, avem o situație critică în cazul proiectelor de până în cinci milioane, care trebuie închise până în 30 iunie 2016. Aici sunt două probleme: timpul efectiv nu va putea permite închiderea tuturor proiectelor. Al doilea lucru: s-a creat un instrument de a împrumuta bani, chiar la o dobândă preferențială, de trezorerie, dar din păcate orașele noastre nu vor avea capacitatea de a returna aceste sume fără să gâfâie serios. (…) Dacă nu vom reuși să închidem până la 30 iunie — iar asta ar însemna să nu îndeplinim obiectivele și indicatorii din proiect — se pot returna toți banii, așa cum bine știți. De aceea, cerem de urgență să trecem la o discuție pe această temă”, a spus el.

Chiriță a menționat că AOR dorește să promoveze conceptul de oraș — centru de dezvoltare zonală.

“Dacă acceptăm acest principiu al dezvoltării policentrice și vom echipa orașele noastre — nu doar orașele, ci și niște comune mai puternice (…) care pot fi centre de dezvoltare zonale—, dacă le echipăm cu infrastructură instituțională și edilitar-urbană, vor deveni germeni de dezvoltare locală pentru întreaga zonă”, a consideră președintele AOR.

În acest sens, Chiriță a subliniat că orașele, prin serviciile pe care le prestează pentru populație (licee, spitale), nu se adresează doar cetățenilor din localitatea respectivă, ci de pe un areal mult mai mare.

Premierul Dacian Cioloș a avut, marți, o întâlnire cu reprezentanții AOR.

AGERPRES/(A — autor: Irinela Vișan, editor: Florin Marin, editor online: Ada Vîlceanu)

Dincolo de dreptul la demnitate al ,,demnitarilor locali“ şi de consideraţia de care ar trebui să se bucure aceştia din partea autorităţilor centrale, total îndreptăţită, dezbaterile pe temele de interes pentru autorităţile administraţiei publice locale trebuie să aibă la bază informaţii corecte, în niciun caz de felul celor cu care vicepremierul Liviu Dragnea este citat în ultimile zile în toată presa ,, …. pentru că sunt comune care au 15.000 de locuitori şi oraşe care au 1.700 de locuitori.“ (sper să aflăm, tot prin presă, cine l-a dezinformat pe domnul viceprim-ministru).

Cei peste şaptesprezece ani de administraţie publică locală din activitatea mea (de primar, consilier local şi consilier al ministrului administraţiei) mă fac să nu rămân deoparte şi să-mi exprim solidaritatea cu primarii de comune care au ieşit public să-şi facă cunoscute problemele. Cu aceste probleme – şi chiar cu mai multe – se confruntă şi cei mai mulţi primari de oraşe şi de municipii.

Informaţiile vehiculate în ultimele zile în toată presa sunt eronate. Pluralul ,, … sunt comune care au 15.000 de locuitori …“, folosit cu sens exagerat, nu face decât să distorsioneze şi mai mult realitatea.

Datele reale. O singură comună în România are peste 15.000 locuitori, Floreştiul. Alte 3 commune au cu puţin peste 12.000 locuitori şi alte 23 commune au între 10.000 şi 12.000 locuitori. Deci, doar 27 comune au peste 10.000 locuitori, adică sub 1 % din totalul celor 2.861 comune.

Este adevărat că există un oraş staţiune cu puţin sub 1.700 locuitori şi că încă alte 5 oraşe staţiuni au sub 3.000 locuitori, dar cele 6 oraşe cu sub 3.000 locuitori reprezintă doar aproape 3 % din totalul celor 217 oraşe.

În raportul oraşe-municipii, privind numărul de locuitori, fac precizarea că cel mai mic municipiu are aproximativ 10.000 locuitori, iar cel mai mare oraş are aproape 40.000 locuitori. De altfel 82 oraşe au peste 10.000 locuitori, în timp ce 20 de municipii au sub 20.000 locuitori.

Sunt 326 comune care au sub 1.500 locuitori şi alte 1.204 care au între 1.500 şi 3.000 de locuitori (în total 1.530 comune au sub 3.000 locuitori, adică 53,48 % dintre comune – mai bine de jumătate).

Nu cumva domnul viceprim-ministru a fost atras într-o diversiune care vrea să arunce în derizoriu dezbaterea care ar trebui să aibă loc privind asigurarea capacităţii administrative a unităţilor administrative-teritoriale pe tipuri (comună / oraş / municipiu) şi ranguri, de fapt a capacităţii autorităţilor administraţiei publice locale de a prelua competenţele transferate de la centru la local şi de la realizarea efectivă a promisiunilor din Programul de Guvernare 2013-2016 (http://www.gov.ro/programul-de-guvernare-2013-2016__l1a117322.html) referitoare la reformele care să sprijine dezvoltarea durabilă pentru toate unităţile administrative-teritoriale ?

NOTĂ

Datele sunt luate din ,,Rezultate definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011  (caracteristici demografice ale populaţiei) – http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/ .

Hîrşova, 08.09.2013,

Ionel Chiriţă

Acesează:

Este nevoie de mai mult curaj politic pentru a pune lucrurile în ordine

Fiecare guvern instalat şi-a trecut în programul de guvernare obiective ambiţioase care să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor.

Invocând principii de puternică rezonanţă pentru cetăţeni (descentralizare, deconcentrare, subsidiaritate, autonomie locală ş.a.) administraţia publică locală a reprezentat pentru fiecare guvern ,,un tărâm al făgăduinţei” din care cetăţenii să se hrănească permanent cu speranţe, dar şi o mare provocare.

Primele guverne de după ,,Revoluţia din 1989” au avut de luptat cu tarele societăţii de comandă unică pe care ni le-au lăsat comunismul şi din păcate majoritatea au coabitat foarte bine.

Preocuparea insuficientă a guvernanţilor, iar uneori lipsa de voinţă politică, pentru asigurarea personalonalului şi a salariilor motivante în administraţia publică locală, contradictorie cu cerinţele insistente ale reprezentanţilor administraţiei locale, şi mai ales măsurile luate în anumite momente, fără nicio fundamentare, privind reducerea personalului şi a resurselor financiare, mult subdimensionate faţă de competanţele date autorităţilor administraţiei publice locale, a adus administraţia publică locală aproape de colaps.

Unul din ,,principiile” guvernărilor a fost constituit din discreditarea autorităţilor administraţiei publice locale, deci a aleşilor locali şi a celor care lucrează în administraţia publică locală, atât a funcţionarilor publici, cât şi a celorlalţi angajaţi din acest domeniu, prin transferul de atribuţii fără alocarea resurselor financiare corespondente. Ba mai mult, în timp ce s-au transferat tot mai multe competenţe (evidenţa informatizată a persoanelor, activitatea asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap, poliţia locală, responsabilităţi în diverse domenii: dezvoltare locală, educaţie, sănătate, cultură, mediu, asistenţă socială ş.a.) sumele din bugetele locale au scăzut, în unele cazuri dramatic, în cazul impozitului pe venit datorită scăderii bazei de impozitare (ca urmare a scăderii salariilor şi a dispariţiei unor locuri de muncă), dar şi a scăderii cotelor defalcate din imozitul pe venit şi a scăderii sumelor defalcate din unele venituri de la bugetul de stat. Bine instrumentate, în foarte multe cazuri, se poate acredita uşor ideea că autorităţile administraţiei publice locale si cei care lucreză în administraţia publică locală nu pot gestiona eficient treburile publice locale şi prin urmare, banii şi deciziile trebuie să fie gestionate la ,,centru”.

Impunerea fără fundamentare a unor normative de personal şi de cheltuieli prin OUG 77/2013 a actualului guvern, care nu diferă în abordarea acestor probleme faţă de OG 80/2001 a lui Cosmâncă şi faţă de OUG 63/2010 a lui Boc, în afara vreunei discuţii cu forurile care guvernează guvernul României, mă determină să fiu mai insistent cu o propunere pe care am mai pus-o în dezbatere anterior.

Eficientizarea actului administrativ prin corelarea competenţelor cu o capacitate administrativă reală a unităţilor administrativ-teritoriale.

 Pentru început cred că trebuie să subliniez faptul că avem nevoie de:

a) Punerea de acord a legislaţiei europene în domeniu, referindu-mă la Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strazbourg la 15 octombrie 1985, cu legislaţia românească,  acest instrument juridic european fiind ratificat de ţara noastră în noiembrie 1997, în practica reală privind administraţia publică locală;

b)  Aplicarea principiilor enunţate de toate guvernele din ultimii 20 de ani privind reforma în administraţia publică locală;

c)Luarea în considerare a tuturor tipurilor de resurse care definesc capacitatea administrativă: materiale, financiare, instituţionale, legislative, umane, sociale, antropice ş.a.;

d)    Corelarea capacităţii administrative a unităţilor administrativ teritoriale cu competenţele date de lege.

e)   Susţinerea şi ierarhizarea desfăşurării activităţilor de administraţie şi a serviciilor publice pe principiul utilităţii acestora prin îmbunătăţirea procesului de formulare şi promovare a politicilor publice;

f)   Motivarea pentru profesionalizarea şi stabilitatea funţiei publice, precum şi ratificarea articolului 7 paragraful 2 din Carta europeană a autonomiei locale.

g)      Asumarea de către statul român a standardelor minime a calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii săi;

h)      Egalitatea în asumarea obligaţiilor şi răspunderilor cetăţenilor ce cele ale statului şi a autorităţilor;

 Prin urmare avem nevoie de o nouă viziune asupra acestor lucruri şi de parcurgerea următorilor paşi:

1.   Inventarierea şi stabilirea tuturor activităţilor de administraţie şi servicii publice pe care le au/pot avea în competenţă autorităţile administraţiei publice locale;

2.   Stabilirea indicatorilor de calitate minimă pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

3.   Stabilirea pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze cetăţenii pe tipuri (comună/oraş/municipiu/judeţ/regiune) şi ranguri de unităţi administrativ-teritoriale;

4.   Stabilirea pachetului opţional de activităţi de administraţie şi servicii publice de care poate să beneficieze cetăţenii pe tipuri (comună/oraş/municipiu/judeţ/regiune) şi ranguri de unităţi administrativ-teritoriale;

Numai după rezovarea acestor paşi putem să definim şi să determinăm:

5.   Normativele de personal pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

6.   Standardele de cost pentru fiecare activitate de administraţie şi serviciu public;

7.   Bugetul de funcţionare corespunzător pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze cetăţenii.

8.   Bugetul minim de dezvoltare corespunzător pachetului opţional de activităţi de administraţie şi servicii publice de care poate să beneficieze cetăţenii.

O astfel de abordare poate asigura speranţa cetăţenilor privind egalitatea de şanse pe care statul este obligat să le-o acorde şi poate limita abuzurile vreuneia dintre cei doi parteneri.

Pornind de la experienţa acumulată în toţi anii parcurşi după 1989, raportul dinte majoritatea unui consiliu local şi cealaltă parte a acestuia, raportul unora dintre primari care nu aparţin majorităţii consiliilor judeţene cu aceste consilii judeţene, privesc cu rezervă şansa ca descentralizarea şi regionalizarea să poată contribui la reducerea dezechilibrelor, în lipsa instrumentelor enunţate mai sus. În lipsa Pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice şi a Bugetului de funcţionare corespunzător pachetului minim obligatoriu de activităţi de administraţie şi servicii publice de care trebuie să beneficieze toţi cetăţenii cine poate garanta că o majoritate din consiliul regional va sluji, prin hotărâri echilibrate, întreaga regiune?