Strategia de dezvoltare durabilă lansată în septembrie 2006, prin aplicarea căreia hârşovenilor ar fi trebuit să li se asigure perspectiva unui loc de muncă, o viaţă tihnită, a încremenit la nivelul anului în care a fost iniţiată. Unii, însă, au continuat să se gândească la binele celor mulţi. În mai 2007, Institutul pentru Politici Publice (IPP) din Bucureşti iniţia, cu finanţarea primită de la Primăria Hârşova, un studiu pilot care a scos la iveală modul în care gândesc hârşovenii.

Potrivit datelor din studiu, locuitorii oraşului vor ca tânăra generaţie să-şi caute norocul oriunde în altă parte numai în Hârşova nu… Dincolo de spaimele pe care mi le generează o astfel de opţiune aş vrea să discut de urmările în plan social ale plecării generaţiei tinere sau mai puţin tinere.

Migrarea internă şi externă a forţei de muncă din oraş tinde să se accentueze. Oamenii spun că întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă în Hârşova şi foarte mulţi dintre ei declară că veniturile actuale ale gospodăriei sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor strict necesare.

Cei care pleacă în ţară sau în străinătate pentru un timp mai scurt sau îndelungat lăsă acasă, la Hârşova, în aproape toate cazurile, copii, părinţi sau bunici care le vor duce lipsa, nu numai sentimental.

Mulţi dintre aceşti copii care se consideră părăsiţi sunt predispuşi la ieşirea din parcursul unei vieţi normale. Părinţii şi bunicii, pe lângă sentimentul de înstrăinare de copii lor, îşi accentuiază riscul social la care sunt expuşi, de multe ori, şi sunt doborâţi de nevoi.

La începutul anului 2008, când eram primarul oraşului, îmi făcusem un plan de abordare a acestor probleme pe care îmi doresc să îl pot continua imediat ce voi relua resposabilităţile funcţiei de primar:

1. Voi demara realizarea unor instrumente de comunicare, atât cu cei care rămân desnădăjduiţi acasă, cât şi cu cei care, de nevoie, au ajus pe meleaguri străine.

2. Am de gând să înfiinţez un compartiment specializat în cadrul primăriei, în care vor lucra câteva asistente sociale care să gestioneze aceste probleme.

3. Voi elabora un program de incluziune socială adresat celor rămaşi în ţară, cu componentele vizibile (copii preşcolari, copii de vârstă şcolară, persoane în vârstă) care va fi instrumentul prin care vom acţiona în atenuarea disconfortului vieţii celor în cauză.

4. Gestionarea, în plan local, a unor probleme cu care se confruntă cei plecaţi pe termen mediu şi lung.

5. Programul de dezvoltare economică bazat pe exploatarea raţională a resurselor, protejarea mediului ambient şi folosirea tuturor oportunităţilor locale, care va genera locuri de muncă, va fi premiza pentru reîntoarcerea celor plecaţi şi reintegrarea în viaţa socio-economică a oraşului.

M-am convins că, pentru a fi eficiente, autorităţile locale ar trebui să studieze în mod constant necesităţile populaţiei, să le monitorizeze dinamica şi să răspundă cât mai rapid şi eficient la cerinţe dar, mai ales, să stabilească priorităţile bugetare în funcţie de nevoile şi cerinţele comunităţii pe care o servesc şi să reacţioneze la timp pentru a preîntâmpina eventualele probleme locale.

Cer ajutorul celor plecaţi dar şi al celor rămaşi în oraş… Trebuie să mă contacteze şi să se implice în acest program. Trebuie să ne pese de problemele oamenilor şi de cauzele care îi determină să ia anumite decizii. Sunt convins că împreună cu ei, noi toţi, vom reuşi să gestionăm situaţia în aşa fel încât copiii să crească fericiţi, chiar dacă sunt, pentru o perioadă departe de părinţi, iar vârstnicii rămaşi acasă vor avea o bătrâneţe decentă.

Sunt foarte hotărât să ne ocupăm de aceste probleme fiindu-ne clar că majoritatea hârşovenilor recunoaşte competenţa şi incisivitatea mea în rezolvarea problemelor oraşului, dar şi pentru faptul că am arătat întotdeauna că ne pasă de semenii noştri.

Centrul de consiliere socială din Hârșova: