După cum spuneam, cu câteva săptamâni în urmă, mi-am propus să comunic mai mult cu hîrşovenii pentru a-i informa despre activitatea din consiliul local şi să punem în discuţie teme de interes local, dar şi în speranţa că „unii poate îmi vor deveni parteneri în dezbaterile viitoare …”

În căutarea unui loc de muncă şi cu speranţa unei vieţi în care să îşi poată ajuta copii şi alţi membri ai familiei, mulţi hîrşoveni, din generaţia tînără sau din generaţii mai puţin tinere, şi-au învins spaimele pe care ni le generează opţiunea de a pleca de lângă casă, oriunde în altă parte.

Cei care au pleacat, în ţară sau în străinătate (uneori la mii de kilometri), pentru un timp mai scurt sau îndelungat, lăsă acasă, la Hârşova, în aproape toate cazurile, soţi/soţii, copii/părinţi, fraţi, bunici şi alte persoane dragi care le vor duce lipsa, nu numai sentimental. Mulţi dintre aceşti copii care se consideră părăsiţi sunt predispuşi la ieşirea din parcursul unei vieţi normale. Părinţii şi bunicii, pe lângă sentimentul de înstrăinare de copii lor, îşi accentuiază riscul social la care sunt expuşi, de multe ori, şi sunt doborâţi de nevoi.

Am înţeles, de când eram primar, că autorităţile locale trebuie să aibă în vedere în mod constant necesităţile oamenilor şi să răspundă cât mai rapid şi eficient la cerinţe lor, dar mai ales să stabilească priorităţile bugetare în funcţie de nevoile comunităţii pe care o servesc şi să reacţioneze promt pentru a preîntâmpina apariţia şi dezvoltarea problemelor grave generate de aceste plecări.

Atunci m-am gândit că prin înfiinţarea „Centrului de zi pentru elevi aflaţi în dificultate” am putea ajuta copiii aflaţi în situaţii care nu le oferă speranţe pentru viitor, prin înfiinţarea „Centrului permanent pentru persoane în vârstă” am putea să le alinăm suferinţele persoanelor de vârstă înaintată, iar prin „Centrul de consiliere a persoanelor abuzate” am putea să ajutăm femeile şi copii, cărora viaţa le-a surâs mai puţin, să depăşească situaţiile critice generate de soţi sau părinţi agresivi.

„Centrul permanent pentru persoane în vârstă” din Hîrşova

( aceste poze sunt făcute în luna mai 2008 )

Nu a fost uşor să contruim cele trei imobile care din păcate au rămas nefolosite. Dacă cele trei instituţii care sunt gata de aproape şase ani ar fi funcţionat, pe lângă rezolvarea problemelor beneficiarilor direcţi (copii, persoane în vârstă si victime ale violenţei) ar fi creat şi mai multe locuri de muncă. Să ţii inactive cele trei instituţii aproape şase ani, deşi în acest timp au existat toate resursele pentru funcţionare acestora, arată cât de puţin eşti interesat de problemele reale ale oamenilor din oraşul pe care ai fost ales să îl administrezi. Autorităţile locale puteau găsi soluţii pentru finanţarea înfiinţării şi funcţionării acestor trei instituţii, chiar dacă din plata salariilor, a utilităţilor şi a celorlalte cheltuieli generate de aceste activităţi sociale nu ies beneficii decât de partea cetăţenilor. Una din aceste soluţii ar fi fost finanţarea din cele peste 30 miliarde lei vechi prejudiciate sau înregistrate ca abateri financiare de către actualul primar şi acoliţii săi (cifra este cea consemnată de Camera de Conturi Constanţa în ,,Sintezele rezultatelor acţiunilor de audit/control desfăşurate la ORAŞUL HÂRŞOVA efectuate în 2011 şi 2012”).

Pentru perioada următoare nu ezit să cer ajutorul celor plecaţi, dar şi al celor rămaşi în oraş, să mă contacteze şi să ne implicăm în acest program. Trebuie să ne pese de problemele oamenilor şi de cauzele care îi determină să ia anumite decizii de a pleca de lângă familiile lor. Sunt convins că împreună, noi toţi, vom reuşi să gestionăm situaţia în aşa fel încât copiii să crească mai bucuroşi, chiar dacă sunt, pentru o perioadă departe de părinţi, iar vârstnicii rămaşi acasă să aibă o bătrâneţe decentă.

Ca să se întâmple aceste lucruri trebuie să realizăm o comunicare mai bună, atât cu cei care rămân desnădăjduiţi acasă, cât şi cu cei care, de nevoie, au ajus pe meleaguri străine, pentru a obliga autorităţile locale să înfiinţeze un compartiment specializat în cadrul primăriei care să implementeze un program de incluziune socială adresat celor rămaşi în ţară (copii preşcolari, copii de vârstă şcolară, persoane în vârstă), dar şi pentru gestionarea, în plan local, a unor probleme cu care se confruntă cei plecaţi pe termen mediu şi lung.